Locuri noi descoperite

1. Bratislava: Pe 23 ianuarie m-a invitat un prieten la un meeting de proiect, organizat de el, in Bratislava. Ne intalnisem in Lund la finalul doctoratului meu si am aflat unul de altul in toamna anului trecut. El intors acasa la Bratislava, dupa alte cateva stagii de post-doc la universitatile Oxford si Linköping. Acum, castigator a unui grant ERC ce-i asigura finantarea activitatii de cercetare pentru cinci ani de zile. Bucuros de revederea cu el, incantat de calitatea prezentarilor si a oamenilor intalniti. Invidios (in sens pozitiv) pe facilitatile de laborator pe care si le stransese de cand revenise acasa. Bineinteles ca oamenii sfintesc locul, daca cel putin cei responsabili de distribuirea finantarilor isi fac treaba cinstit! Dupa meeting, am avut inca 2 ore timp sa ma invart prin oras, sa urc pina la castelul de pe malul Dunarii, sa admir privelistea unui oras supravecheat de farfuria UFO (locatia unui restaurant construit exact in varful pilonului ce sustine podul peste Dunare). Chiar credeam ca nu mai este mare lucru de vazut, si cand colo, in spatele unor cladiri sterse se afla orasul vechi. Mi-a amintit de Sibiul nostru. M-a facut sa inteleg de ce ardeleni spun uneori la suparare ca nu au prea multe lucruri in comun cu ragatzenii. Este clara influenta Vienei (la numai o ora cu trenul), care s-a extins pana la Brasov. Precum, de altfel este omniprezenta atmosfera detasata a estului Europei! Care-i asemanarea cu Sibiul? Aceleasi stradute inguste, cu magazine cochete, cu cladiri de epoca, cu multe, foarte multe restaurante incantatoare (loc de revenit la vara). O arhitectura incantatoare, boema. La plecare, trebuia sa mananc ceva. Nu sunt fun burgeri, dar m-a lovit curiozitatea o inscriptie "home made burger", ca sa nu mai zic de miros. A trebuit sa astept vreo 20 de min, fiindca tipul nu putea sa faca mai mult de trei bucati in 7 minute. Poate nu avea productivitate, insa era artist! Numai sa vezi procesul in sine ... cum rumenea individual sunculita, si prajea ceapa exact cat era nevoie pentru cei trei burgeri per sarja, cum picta chifla doar rumenita cu kechup si maioneza. Ce sa mai spun de carnea de burger, care era atent presata la grosimea dorita si tinuta sub greutati standard ca sa se rumeneasca uniform. Finalul apoteotic! Parca nu mai mancasem de trei saptamini. Stiu de acum unde si ce maninc in Bratislava: home-made burger la Minerva, in centrul vechi!

2. Ginziger si WeinerWald: un fel de Montmartre la poalele Kahlenberg-ului, la limita orasului, inconjurat de podgorii de vin si dealurile Wiener Wald. Iar sus pe deal, manastirea Leopoldsberg, amintind de locul unde cazacii trupelor lui Sobietzki (imperiul polonez se intindea pe atunci pina la jumatatea Ucrainei de azi) i-a salvat pe vienezi in 1683 de asediul turcesc. Nu am prins vreme buna pentru fotografii de ansamblu, dar privelistea este ideala pentru o panorama a Vienei, impreuna cu podurile peste Dunare. Asteptam primavara si revenim cu detalii!